rosură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)rosúră,
rosúri, s.f. (înv. și reg.)
1. roadere, zgomot când un animal roade ceva.
2. durere la încheietură.
3. resturi de aluat; răsătură.
4. mârțoagă, gloabă.
rosură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ROSÚRĂ, rosuri, s. f. (
Reg.) Rosătură. – Din
ros +
suf. -ură.rosură (Dicționaru limbii românești, 1939)rosúră f., pl.
ĭ (d.
rod, ros). Rosătură. Roaderea urechilor cu vorba:
îs sătul de atîta rosură. Pl. Parte roasă, maĭ ales vorbind de durerile de mitră după naștere. – Și
răsură (d. rad, ras
).