rosbif - explicat in DEX

rosbif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÓSBIF, rosbifuri, s. n. Friptură din mușchi de vacă, foarte puțin friptă, aproape crudă la mijloc. – Din fr. rosbif, engl. roast beef.

rosbif (Dicționar de neologisme, 1986)
RÓSBIF s.n. Friptură din mușchi de vacă, pregătită astfel încât să rămână aproape crudă la mijloc. [Pl. -furi, -fe, scris și roast beef. / < fr. rosbif, cf. engl. roastbeef].

rosbif (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RÓSBIF s. n. friptură din mușchi de vacă foarte puțin fript, aproape crud la mijloc. (< fr. rosbif, engl. roast beef)

rosbif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rósbif / (angl.) roast beef [pron. rắŭstbif] s. n., pl. rósbifuri / roast beefuri

rosbif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rósbif / (angl.) roast beef [pron. rắŭstbif] s. n., pl. rósbifuri / roast beefuri

rosbif (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rósbif (rósbifuri), s. n. – Friptură din mușchii de vacă în sînge. Fr. rosbif.

rosbif (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rosbif n. bucată friptă din carne de bou (= angl. roastbeef).

rosbif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÓSBIF, rosbifuri, s. n. Friptură din mușchi de vacă, foarte puțin friptă, aproape crudă la mijloc. [Var.: roast beef (pr.: rắŭstbif pl.: roast beefuri] — Din fr. rosbif, engl. roast beef.