romaniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROMANIZÁ, romanizez, vb. I.
Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman
2, a introduce civilizația romană
2. ♦
Refl. A deveni roman
2 sau romanic. – Din
fr. romaniser.romaniza (Dicționar de neologisme, 1986)ROMANIZÁ vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦
refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr.
romaniser, it.
romanizare].
romaniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROMANIZÁ vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr.
romaniser)
romaniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)romanizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
romanizeázăromaniza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROMANIZÁ, romanizez, vb. I.
Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei regiuni, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman
2, a introduce civilizația romană
2. ♦
Refl. A deveni roman
2 sau romanic. — Din
fr. romaniser.romanizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)romanizà v. a (se) face Roman:
Dacia se romaniză repede.