romanitate - explicat in DEX

romanitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROMANITÁTE s. f. 1. Totalitatea popoarelor romanice; lumea romană². 2. Caracter roman² sau romanic (al unul popor sau al unei culturi); origine, descendență romană². – Din fr. romanité, it. romanità.

romanitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ROMANITÁTE s.f. 1. Totalitatea popoarelor romanice. 2. Caracter roman (al unui popor, al unei culturi); origine, descendență romană. [Cf. fr. romanité, it. romanità, lat. romanitas].

romanitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROMANITÁTE s. f. 1. caracter romanic al unui popor, al unei culturi; latinitate. ◊ origine, descendență romanică. 2. totalitatea popoarelor romanice. (< fr. romanité, it. romanità, lat. romanitas)

romanitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*romanitáte f. (lat. románitas, -átis). Calitatea de Roman. Calitatea de Român, românizm [!]. Lumea romană: o vorbă care a avut răsunet în toată romanitatea.

romanitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
romanitáte s. f., g.-d. art. romanitắții

romanitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
romanitate f. 1. calitate de Roman: romanitatea limbei; 2. (colectiv) lumea romană.

romanitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROMANITÁTE s. f. 1. Totalitatea popoarelor romanice; lumea romană². 2. Caracter roman² sau romanic (al unui popor sau al unei culturi); origine, descendență romană². — Din fr. romanité, it. romanità.