romanesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROMANÉSC, -Ă, romanești, adj. (
Livr.) Care are caracter de roman
1, propriu romanului
1. ♦ Care conține fapte, idei, întâmplări demne de un roman
1; fantezist, imaginar. – Din
fr. romanesque.romanesc (Dicționar de neologisme, 1986)ROMANÉSC, -Ă adj. (
Liv.) Cu caracter de roman, propriu romanului. ♦ Fantezist, imaginar. [< fr.
romanesque].
romanesc (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROMANÉSC, -Ă adj. 1. cu caracter de roman, propriu romanului. 2. fantezist, imaginar. 3. (fam.) visător. (< fr.
romanesque)
romanesc (Dicționaru limbii românești, 1939)*romanésc, -éscă adj. (fr.
romanesque).
Rar. Romantic.
romanesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)romanésc (
livr.)
adj. m.,
f. romanéscă; pl. m. și
f. romanéștiromanesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)romanesc a.
1. ce ține de roman:
aventuri romanești; 2. fig. care are ideile, pasiunile unui erou de roman:
spirit romanesc.romanesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROMANÉSC, -Ă, romanești, adj. (
Livr.) Care are caracter de roman
1, propriu romanului
1. ♦ Care conține fapte, idei, întâmplări demne de un roman
1; fantezist, imaginar. — Din
fr. romanesque.