romancero - explicat in DEX

romancero (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROMANCÉRO s. n. Culegere de poeme spaniole medievale, având un conținut variat (romanțe eroice sau tradiționale, cavalerești etc.). [Pr.: romanséro] – Cuv. sp.

romancero (Dicționar de neologisme, 1986)
ROMANCÉRO s.f. Culegere de poeme spaniole medievale scrise în versuri și având ca subiect fapte eroice. [Pron. romansero. / < sp., fr. romancero].

romancero (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROMANCERO SÉ-RO/ s. n. culegere de poeme spaniole medievale, în versuri, având ca subiect fapte eroice. (< sp. romancero)

romancero (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ROMANCÉRO [romanθéro] (cuv. sp.) s. f. 1. Culegere de poeme spaniole epico-lirice (romances) anonime, transmise mai întâi pe cale orală, apoi, începând de la mijlocul sec. 16, tipărite. Având un conținut variat, r. cuprinde romanțe eroice sau tradiționale (despre personalități din istoria Spaniei, mai ales în legătură cu Cid Campeador), cavalerești (care împrumută subiectele din ciclurile epice franceze), de frontieră (despre luptele dintre spanioli și musulmani), legendare sau cu referire specială la mauri. R. s-a răspândit și în alte țări de limbă spaniolă. 2. Gen literar specific literaturii spaniole.

romancero (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!romancéro (hisp.) [ce pron. se] s. n., art. romancéroul; pl. romancérouri

romancero (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROMANCÉRO, romancerouri, s. n. Culegere de poeme spaniole medievale, având un conținut variat (romanțe eroice sau tradiționale, cavalerești etc.). [Pr.: romanséro] — Cuv. sp.