robotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROBOTÉHNICĂ s. f. Domeniu al tehnicii consacrat construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte și a roboților. –
Robot1 + tehnică.robotehnică (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROBOTÉHNICĂ s. f. tehnica construirii roboților industriali. (< robot + tehnică)
robotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROBOTÉHNICĂ s. f. Domeniu al tehnicii consacrat construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte și a roboților. —
Robot1- +
tehnică.