ritologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RITOLOGÍE s. f. Ramură a mitologiei și religiei care studiază ritul, ritualul și ritualismul ca părți constitutive ale unor uzanțe culturale cu caracter regulat, referitoare la superstiții și credințe tradiționale. – Din
fr. ritologie.ritologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)RITOLOGÍE s. f. ramură a mitologiei și religiei care studiază riturile ca părți constitutive ale unor uzanțe culturale. (< fr.
ritologie)
ritologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RITOLOGÍE s. f. Ramură a mitologiei și religiei care studiază ritul, ritualul și ritualismul ca părți constitutive ale unor uzanțe culturale cu caracter regulat, referitoare la superstiții și credințe tradiționale. — Din
fr. ritologie.