rezemătoare - explicat in DEX

rezemătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.

rezemătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
rezemătoáre f., pl. orĭ. Lucru fix de care se reazămă altu: rezemătoare de puștĭ saŭ rastel. – În est răzăm-.

rezemătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri

rezemătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rezemătoare f. ceeace servă de reazim.

rezemătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] -— Rezema + suf. -ătoare.