rezema (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZEMÁ, reázem, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva: a (se) sprijini, a (se) propti. ◊
Expr. (
Tranz.;
fam.)
A rezema pereții (sau
peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic.
2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [
Var.: (
reg.)
răzimá vb. I] –
Et. nec.rezema (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rezemá (reázem, rezemát), vb. –
1. A se sprijini, a fi susținut. –
2. A (se) asigura, a se propti, a se fixa. –
3. A se odihni, a sta comod. –
4. (
Refl.) A se baza, a se bizui. –
Var. răzema, răzima, rezăma și
der. Gr. ῥιζόοµαι,
perf. ἐῥῥίζωµαι „a se baza, a se propti, a se întări”, din ῥίζωµα „înrădăcinare”,
cf. gr. ἰscurίζοµαι „a sprijini”. Se poate presupune un intermediar
lat. vulg. *rhizomare. Celelalte explicații par insuficiente: din
sl. (Cihac, II, 310); din
lat. rādῑca (Pușcariu,
Conv. lit., 1904, 260; Philippide, II, 730;
alb. rĕdzim „prăpastie” provine mai curînd, ca și
mr., din același
ngr. ῥίζωµα „poală de munte”); din
lat. rĕmĕdium „întărire”,
rĕmĕdiāre „a întări” (Scriban,
Arhiva, 1925, 532; Giuglea,
Dacor., II, 643-5; REW 7194).
Der. reazem, s. n. (sprijin, susținere; proptea, toiag; bază);
rezemătoare, s. f. (parapet, grilaj, pervaz);
rezemătură, s. f. (
înv., bază, fundament).
rezema (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezemá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. reázem, 2
sg. rézemi, 3
reázemă; conj. prez. 3
să rézeme; imper. 2
sg. reázemărezemà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rezemà v. a (se) sprijini:
a rezema scara de zid. [V.
reazim].
rezema (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZEMÁ, reázem, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊
Expr. (
Tranz.;
fam.)
A rezema pereții (sau
peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic.
2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [
Var.: (
reg.)
răzimá vb. I] —
Et. nec.