revigora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVIGORÁ, revigorez, vb. I.
Tranz. (Franțuzism) A înviora. – Din
fr. revigorer.revigora (Dicționar de neologisme, 1986)REVIGORÁ vb. I. tr. (
Franțuzism) A reda vigoarea; a înviora. [< fr.
revigorer].
revigora (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVIGORÁ vb. tr. a reda vigoarea; a înviora. (< fr.
revigorer)
revigora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*revigorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
revigoreázărevigora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVIGORÁ, revigorez, vb. I.
Tranz. A înviora. — Din
fr. revigorer.