reverend - explicat in DEX

reverend (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.

reverend (Dicționar de neologisme, 1986)
REVERÉND s.m. Titlu dat membrilor clerului catolic sau ai unor confesiuni reformate; cuvios, cucernic. ♦ Titlu dat pastorilor anglicani. [Cf. fr. révérend, lat. reverendus].

reverend (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVERÉND s. m. titlu dat membrilor clerului catolic sau al unor confesiuni reformate. ◊ titlu dat pastorilor anglicani. (< fr. révérend, lat. reverendus)

reverend (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
reverénd (-dă), adj. – Demn de respect. Lat. reverendus (sec. XIX). – Der. reverendă, s. f. (sutană, anteriu; redingotă), din germ. Reverende, cf. pol. rewerenda (Tiktin); reverență, s. f., din fr. révérence.

reverend (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reverénd m. (lat. reverendus, care trebuĭe respectat, venerabil). Titlu dat persoanelor din cler la protestanțĭ.

reverend (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reverénd (pastor) s. m., pl. reverénzi

reverend (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. — Din fr. révérend, lat. reverendus.