reverberație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVERBERÁȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce izvorul sonor a încetat să mai emită unde. ◊
Reverberație artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemănătoare celor determinate de reverberația (
1) naturală.
2. Reflexie a luminii.
3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊
Cuptor cu reverberație = cuptor cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radiere din acoperișul boltit. – Din
fr. réverbération.reverberație (Dicționar de neologisme, 1986)REVERBERÁȚIE s.f. 1. Persistență, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o încăpere închisă după ce sursa sonoră nu mai emite unde.
2. Reflexie a luminii sau a căldurii; strălucire, scânteiere. ◊
Cuptor cu reverberație = cuptor de topit cu acoperișul boltit și căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. [Gen-
-iei, var.
reverberațiune s.f. / < fr.
réverbération].
reverberație (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVERBERÁȚIE s. f. 1. reflexie a luminii sau a căldurii. 2. (și fig.) persistență, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o sală, după ce sursa sonoră nu mai emite unde. ♦ ~ artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemănătoare celor produse de reverberația naturală. (< fr.
réverbération)
reverberație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reverberáție (-ți-e) s. f.,
art. reverberáția (-ți-a), g.-d. art. reverberáției; pl. reverberáții, art. reverberáțiile (-ți-i-)reverberație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REVERBERÁȚIE (‹
fr.)
s. f. (
FIZ.) Persistență a unui sunet într-o încăpere după ce sursa sonoră și-a încetat emisia, datorită reflecțiilor multiple ale sunetului pe pereți sau pe alte obiecte, înainte ca intensitatea lui să se anuleze în urma absorbției. O durată scurtă de
r. face ca sunetele să pară seci și fără sonoritate, iar o durată prea lungă de
r. face ca vorbele și melodiile să fie neinteligibile. Pentru diferitele feluri de săli (de teatru, de operă, concert, curs etc.) există o anumită durată de
r. optimă.
R. constituie una dintre problemele importante pentru acustica unei săli. ◊
R. artificială = prelucrare electroacustică a semnalelor sonore, cu ajutorul unui reverberator, în scopul obținerii unor condiții optime de audiție în sălile de spectacole, în studiourile de televiziune, de radiodifuziune etc.
reverberație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVERBERÁȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce sursa sonoră și-a încetat emisia. ◊
Reverberație artificială = prelucrare electroacustică a semnalelor sonore în scopul obținerii unor condiții optime de audiție în sălile de spectacole, în studiouri etc.
2. Reflexie a luminii.
3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊
Cuptor cu reverberație = cuptor de topit, cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. — Din
fr. réverbération.