reutilare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de
a reutila și rezultatul ei. [
Pr.:
re-u-] –
V. reutila.reutilare (Dicționar de neologisme, 1986)REUTILÁRE s.f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [<
reutila].
reutilare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reutiláre (re-u-) s. f.,
g.-d. art. reutilắrii; pl. reutilắrireutilare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de
a reutila și rezultatul ei. [
Pr.:
re-u-] —
V. reutila.