reutila - explicat in DEX

reutila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Re¹- + utila.

reutila (Dicționar de neologisme, 1986)
REUTILÁ vb. I. tr. A înzestra cu un nou utilaj. [Pron. re-u-. / < re- + utila].

reutila (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REUTILÁ vb. tr. a utila din nou, a înzestra cu noi utilaje. (< re¹- + utila)

reutila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] — Pref. re- + utila.