reuni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REUNÍ, reunésc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [
Pr.:
re-u-] – Din
fr. réunir.reuni (Dicționar de neologisme, 1986)REUNÍ vb. IV. tr., refl. A (se) aduna, a (se) întruni. [Cf. fr.
réunir].
reuni (Marele dicționar de neologisme, 2000)REUNÍ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) întruni. (< fr.
réunir)
reuni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reuní (a ~) (re-u-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reunésc, imperf. 3
sg. reuneá; conj. prez. 3
să reuneáscăreuni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REUNÍ, reunesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolată, a (se) întruni. [
Pr.:
re-u-] — Din
fr. réunir.reunì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reunì v. a strânge la un loc.