reunifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REUNIFICÁ, reunífic, vb. I.
Tranz. A unifica din nou. –
Re1- +
unifica (după
fr. réunifier).
reunifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)REUNIFICÁ vb. tr. a unifica din nou. (< fr.
réunifier)
reunifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reunificá (a ~) (re-u-) vb.,
ind. prez. 3
reuníficăreunifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REUNIFICÁ, reunífic, vb. I.
Tranz. A unifica din nou. [
Pr.:
re-u-] —
Pref. re- +
unifica (după
fr. réunifier).