retrocesiune - explicat in DEX

retrocesiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETROCESIÚNE, retrocesiuni, s. f. Act prin care se restituie un drept sau un lucru persoanei care l-a cedat anterior. ♦ Restituire a unui teritoriu cedat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrocession.

retrocesiune (Dicționar de neologisme, 1986)
RETROCESIÚNE s.f. Act prin care se retrocedează ceva. [Pron. -si-u-. / cf. fr. rétrocession, lat. retrocessio].

retrocesiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETROCESIÚNE s. f. act prin care se retrocedează ceva. ◊ asigurare încheiată din nou de un reasigurator, prin care transmite o parte din suma asigurată unei alte societăți. (< fr. rétrocession, lat. retrocessio)

retrocesiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*retrocesiúne f. (mlat. retrocéssio, -ónis. V. cesiune). Acțiunea de a retroceda. – Maĭ des retrocedare.

retrocesiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retrocesiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retrocesiúnii; pl. retrocesiúni

retrocesiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
retrocesiune f. act prin care se retrocedează.

retrocesiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETROCESIÚNE, retrocesiuni, s. f. Act prin care se restituie, un drept sau un lucru persoanei care l-a cedat anterior. ♦ Restituire a unui teritoriu cedat. [Pr.: -si-u-] — Din fr. rétrocession.