retragere - explicat in DEX

retragere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETRÁGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor mai înapoi, pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.

retragere (Dicționar de neologisme, 1986)
RETRÁGERE s.f. 1. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă, manifestație făcută seara cu făclii aprinse; ofițer în retragere = ofițer care, din cauza vârstei sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei. ♦ Refugiu. 2. (Arhit.) Denumire dată planurilor întinse față de planul principal al unei fațade. [< retrage].

retragere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETRÁGERE s. f. 1. acțiunea de a (se) retrage. ♦ ~ cu torțe = paradă, manifestație făcută seara cu făclii aprinse; ofițer în ~ = ofițer care, din cauza vârstei sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei; a bate în ~ = a) a se replia, a se retrage (din fața dușmanului); b) (fig.) a ceda. ◊ refugiu. 2. (arhit.) denumire dată planurilor întinse față de planul principal al unei fațade. (< retrage)

retragere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*retrágere f. (d. retrag; fr. retraite). Acțiunea de a se retrage: ora retrageriĭ a sunat. Mersu înapoĭ a uneĭ trupe învinse: dușmanu e în plină retragere. Obligațiunea soldaților de a se înturna la cazarmă la ora anumită. Semnalu care anunță această oră: sună retragerea. Starea uneĭ persoane retrase din serviciŭ, din afacerĭ saŭ din lume: ofițer în retragere. Locu unde trăĭeștĭ retras: o liniștită retragere. Retragere cu torțe, procesiune militară cu muzică făcută seara în zilele de paradă și iluminațiune. A bate în retragere (fr. battre en retraite), a te retrage în fața dușmanuluĭ. V. retiradă.

retragere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retrágere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retrágerii; pl. retrágeri

retragere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
retragere f. 1. acțiunea de a (se) retrage; 2. mișcare de înapoiere a unei armate înaintea dușmanului; 3. semnul de intrare a soldaților la ore anumite: a suna retragerea; 4. starea unei persoane retrasă din afaceri, din lume: a trăi in retragere; 5. locul unde se retrage cineva.

retragere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETRÁGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. — V. retrage.