retrage - explicat in DEX

retrage (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi un lucru. ♦ Refl. A ieși voluntar dintr-o instituție, dintr-o funcție etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Re¹- + trage (după fr. retirer).

retrage (Dicționar de neologisme, 1986)
RETRÁGE vb. III. 1. tr. A trage înapoi; a lua înapoi ceva. ♦ refl. A părăsi pozițiile din fața inamicului. ♦ refl. A ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc. 2. refl. A merge înapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport în comun) A ieși din circulație, întrerupându-și activitatea. 3. refl. (Despre ape curgătoare) A intra din nou în albie după revărsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrág. / < re- + trage, după fr. retirer].

retrage (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETRÁGE vb. I. tr. a trage înapoi. ◊ a lua înapoi ceva. ◊ (fig.) a retracta. II. refl. 1. (despre armate) a părăsi pozițiile din fața inamicului. 2. a ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc. 3. a merge înapoi, a pleca. ◊ (despre mijloace de transport în comun) a ieși din circulație. 4. (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare. (< lat. retragere, după fr. retirer)

retrage (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrage (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
retrage v. 1. a trage la sine: a retrage mâna; 2. a face să iasă: a retrage un copil dela școală; 3. a se deszice: a-și retrage vorba; 4. a se duce, a pleca: s’a retras din serviciu; 5. a se trage la o parte: a se retrage în vieața privată.

retrage (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. + A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. — Pref. re- + trage (după fr. retrer).