retard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETÁRD, retarde, adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. – Din
fr. rétard.retard (Dicționar de neologisme, 1986)RETÁRD s.n. (
Franțuzism) Întârziere. ♦ (
Med.)
Medicament retard = medicament cu efect prelungit, datorită acțiunii unor substanțe absorbite încet de organism. [< fr.
retard].
retard (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETÁRD I.
s. n. întârziere. ◊ (tehn.) amânare introdusă într-o transmisiune. ◊ (med.) stare a unei persoane a cărei dezvoltare este mai puțin evoluată decât a altora. II. adj. inv. (despre medicamente) cu efect prelungit, datorită acțiunii unor substanțe absorbite încet de organism. (< fr.
retard)
retard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*retárd1 adj. invar.retard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retárd2 s. n.retard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETÁRD adj. invar.,
s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism.
2. S. n. întârziere. — Din
fr. rétard.