restricțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.restricțiune (Dicționar de neologisme, 1986)RESTRICȚIÚNE s.f. v.
restricție.
restricțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*restricțiúne f. (lat.
restrictio, -ónis). Restrîngere, condițiune care restrînge:
a te supune fără restricțiunĭ. Restricțiune mentală, rezervă saŭ gînd ascuns pin [!] care restrîngĭ înțelesu declarațiuniĭ tăle [!], adică acțiunea de a minți pretinzînd că nu mințĭ dacă, deși nu declarĭ, gîndeștĭ alt-fel. – Și
-ícție (pol.
restrykcya).
restricțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.restricțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)restricți(un)e f. condițiune ce restrânge;
restricțiune mentală, rezervă făcută într´un mod tacit despre o parte ce se cugetă spre a înșela persoana cu care se vorbește.