restricție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESTRÍCȚIE, restricții, s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ◊
Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve; pe deplin. [
Var.:
restricțiúne s. f.] – Din
fr. restriction, lat. restrictio, -onis.restricție (Dicționar de neologisme, 1986)RESTRÍCȚIE s.f. Măsură de restrângere, de limitare a unui drept, a unei libertăți etc. ♦
Fără restricție = fără rezerve, pe deplin. [Gen.
-iei, var.
restricțiune s.f. / cf. fr.
restriction, lat.
restrictio].
restricție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)restrícție (-ți-e) s. f., g.-d. art.
restrícția (-ți-a), g.-d. art.
restrícției; pl.
restrícții, art.
restrícțiile (-ți-i)restricție (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESTRÍCȚIE s. f. 1. măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ♦ fără ~ = fără rezerve, pe deplin. 2. (tehn.) limitare a valorilor mărimilor variabile și a condițiilor de servicii ale unui sistem tehnic. (< fr.
restriction, lat.
restrictio)
restricție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESTRÍCȚIE, restricții, s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ◊
Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve; pe deplin. [
Var.:
restricțiúne s. f.] — Din
fr. restriction, lat. restrictio, -onis.