restriște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESTRÍȘTE, (rar)
restriști, s. f. (
Pop.) Situație grea, primejdie în care se află cineva, șir de nenorociri care se abat asupra cuiva. – Probabil
răs- +
triște.restriște (Dicționaru limbii românești, 1939)restríște, V.
răstriște.restriște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)restríște (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. restríștii; pl. restríștirestriște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESTRÍȘTE, (rar)
restriști, s. f. (
Pop.) Situație grea, primejdie, nenorocire care se abate asupra cuiva. —
Pref. răs- +
triște.