restaurator - explicat in DEX

restaurator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care reface, repară opere de artă. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

restaurator (Dicționar de neologisme, 1986)
RESTAURATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care reface o operă de artă, o clădire etc. 2. Proprietar, administrator de restaurant. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurateur].

restaurator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restaurator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESTAURATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care reface o operă de artă, o clădire etc. 2. proprietar sau administrator de restaurant. (< fr. restaurateur, lat. restaurator)

restaurator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*restauratór, -oáre (lat. restaurator, fr. restaurateur). Care restaurează: restauratoru unuĭ monument. Birtaș, locandier, persoană care ține un restaurant.

restaurator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
restaurator m. 1. cel ce restaurează: restaurator de monumente; 2. cel ce ține un restaurant.

restaurator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] — Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.