resorbi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESORBÍ, pers. 3
resoárbe, vb. IV.
Refl. (
Med.) A dispărea prin resorbție. – Din
fr. résorber, lat. resorbere (după
sorbi).
resorbi (Dicționar de neologisme, 1986)RESORBÍ vb. IV. refl. A dispărea prin resorbție. [P.i. 3
resoárbe. / cf. fr.
résorber, lat.
resorbere].
resorbi (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESORBÍ vb. refl. a dispărea prin resorbție. (< fr.
résorber, lat.
resorbere)
resorbi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)resorbí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. resórb, 3
sg. resoárbe, imperf. 3
sg. resorbeá; conj. prez. 3
să resoárbăresorbi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESORBÍ, pers. 3
resoárbe, vb. IV.
Refl. (
Med.) A dispărea prin resorbție. — Din
fr. résorber, lat. resorbere (după
sorbi).