reputație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă. [
Var.: (
înv.)
reputațiúne s. f.] – Din
fr. réputation, lat. reputatio, -onis.reputație (Dicționar de neologisme, 1986)REPUTÁȚIE s.f. Părere publică (bună sau rea) despre cineva; nume. ♦ Faimă, renume. [Gen.
-iei, var.
reputațiune s.f. / cf. fr.
réputation, lat.
reputatio].
reputație (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPUTÁȚIE s. f. părere publică (bună sau rea) despre cineva. ◊ faimă, renume. (< fr.
réputation, lat.
reputatio)
reputație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reputáție (-ți-e) s. f.,
art. reputáția (-ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (-ți-i-)reputație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă, celebritate. [
Var.: (
înv.)
reputațiúne s. f.] — Din
fr. réputation, lat. reputatio, -onis.