reputat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din
fr. réputé.reputat (Dicționar de neologisme, 1986)REPUTÁT, -Ă adj. (
Liv.) Renumit, cu bună reputație; faimos, prețuit. [Cf. fr.
réputé].
reputat (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPUTÁT, -Ă adj. cu bună reputație; renumit, prețuit. (< fr.
réputé)
reputat (Dicționaru limbii românești, 1939)*reputát, -ă adj. (lat.
reputatus. V.
de-putat, de-cont). Considerat, privit:
om bine reputat. Renumit, stimat:
medic reputat.reputat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reputat a.
Jur. considerat:
reparațiuni reputate locative.reputat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. — Din
fr. réputé.