reputațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPUTAȚIÚNE s. f. v. reputație.reputațiune (Dicționar de neologisme, 1986)REPUTAȚIÚNE s.f. v.
reputație.
reputațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*reputațiúne f. (lat.
reputatio, -ónis. V.
deputațiune). Celebritate, renume, părerea lumiĭ despre tine:
reputațiune bună, rea. Renume bun:
reputațiunea unuĭ savant. – Și
-áție.reputațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reputați(un)e f. opiniune ce publicul are despre o persoană:
bună reputațiune.reputațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPUTAȚIÚNE s. f. v. reputație.