remitere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de
a remite și rezultatul ei. ◊
Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul sau împotriva debitorului; iertare de datorie. –
V. remite.remitere (Dicționar de neologisme, 1986)REMÍTERE s.f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei; înmânare, transmitere; remisiune (
3) [în DN]. [<
remite].
remitere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remítere s. f.,
g.-d. art. remíterii; pl. remíteriremitere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMITÉRE, remiteri, s. f. Acțiunea de
a remite și rezultatul ei. ◊
Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. —
V. remite.