remisiune - explicat in DEX

remisiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REMISIÚNE, remisiuni, s. f. 1. (Livr.) Iertare. 2. Ameliorare sau dispariție temporară a manifestărilor unei boli. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rémission, lat. remissio, -onis.

remisiune (Dicționar de neologisme, 1986)
REMISIÚNE s.f. (Liv.) 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. (Med.) Atenuare temporară a manifestărilor unei boli. 3. Remitere. [< lat. remissio, fr. rémission].

remisiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REMISIÚNE s. f. 1. iertare. ◊ (la catolici) iertare a păcatelor. 2. atenuare progresivă, până la vindecare, a manifestărilor unor boli: remitență. (< fr. rémission, lat. remissio)

remisiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*remisiúne f. (lat. remíssio, -ónis. V. misiune). Rar. Ĭertare: remisiunea păcatelor. Predare, restituire: remisiunea unor scrisorĭ.

remisiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
remisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. remisiúnii; pl. remisiúni

remisiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REMISIÚNE, remisiuni, s. f. 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. Ameliorare sau dispariție temporară a manifestărilor unei boli. [Pr.: -si-u-] — Din fr. rémission, lat. remissio, -onis.