remige - explicat in DEX

remige (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REMÍGE, remige, s. f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului. – Din fr. rémige.

remige (Dicționar de neologisme, 1986)
REMÍGE s.f. Fiecare din penele mari care alcătuiesc aripa la păsări. [< fr. rémige, cf. lat. remex – vâslaș].

remige (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REMÍGE s. f. fiecare dintre penele mari ale aripilor păsărilor, care servesc pentru zbor. (< fr. rémige)

remige (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
remíge s. f., pl. remigi

remige (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
remíge s. f., g.-d. art. remígei; pl. remíge

remige (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REMÍGE (‹ fr.; {s} lat. remiex, -igis „vâslaș”) s. f. (ORNIT.) Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului.

remige (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REMÍGE, remige, s. f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului. — Din fr. rémige.