remf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMF, s. m. Plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară
(Aristolochia clematitis). – Din
săs. rämp, remp.remf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)remf (-fi), s. m. – Curcubețică (Aristolochia clematitis). –
Var. renf, rîmf. Origine incertă. Ar putea proveni din
săs. Rimf (Drăganu,
Dacor., V, 371). Legătura cu
gr. ῥουφαία, originea dacică (Hasdeu,
Col. lui Traian, 1873, 221) sau tracică (Philippide, II, 731),
cf. alb. rrufë, este îndoielnică.
remf (Dicționaru limbii românești, 1939)remf, V.
renf.remf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remf s. m.remf (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REMF (‹
săs. rämp, remp)
s. m. Plantă din
fam. aristolachiacee cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (
Aristolochia clematitis).
Sin. mărul lupului.remf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)remf n. Tr. plantă cu flori galbene, joacă un rol în medicina populară; fiartă cu apă neîncepută, servă de oblojit pentru brâncă
(Aristolochia clematitis). [Origină necunoscută]. V.
cucurbețea.remf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMF s. m. Plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (
Aristolochia clematitis). — Din
săs. rämp, remp.