religios - explicat in DEX

religios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

religios (Dicționar de neologisme, 1986)
RELIGIÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la religie; evlavios, pios. // s.m. și f. (Liv.) Călugăr. [Pron. -gi-os. / cf. lat. religiosus, fr. religieux].

religios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RELIGIÓS, -OÁSĂ adj. referitor la religie; evlavios, pios. (< fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus)

religios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*religiós, -oásă adj. (lat. religiosus). Relativ la regiune: cîntec religios. Pios, evlavios, respectuos față de Dumnezeŭ și de biserică: om religios. Fig. Observator religios al cuvîntuluĭ dat.

religios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
religios a. 1. ce ține de religiune: datini religioase; 2. evlavios: om religios; 3. fig. exact, scrupulos: observator religios al legilor.

religios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] — Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.