relicvă - explicat in DEX

relicvă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RELÍCVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaște. – Din fr. relique, lat. reliquiae.

relicvă (Dicționar de neologisme, 1986)
RELÍCVĂ s.f. 1. (la pl.) Moaște. 2. (Fig.) Amintire scumpă, obiect rămas ca amintire. [< lat. reliqua, cf. it. reliquia].

relicvă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RELÍCVĂ s. f. 1. obiect rămas din trecut și păstrat ca amintire (scumpă). 2. (pl.) moaște. (< fr. relique, lat. reliquiae)

relicvă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
relícvă s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícve

relicvă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RELÍCVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaște. — Din fr. relique, lat. reliquiae.