releva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELEVÁ, relév, vb. I.
Tranz. A pune în lumină, a scoate în evidență; a evidenția, a observa, a remarca, a sublinia. – Din
fr. relever.releva (Dicționar de neologisme, 1986)RELEVÁ vb. I. 1. tr. A scoate în relief, a evidenția; a remarca.
2. refl. A se dovedi, a se manifesta ca...
3. intr. (
Rar) A ține de ceva, a depinde; a proveni din... [P.i.
relév, -vez, 3,6
-vă. / < fr.
relever, cf. lat.
relevare].
releva (Marele dicționar de neologisme, 2000)RELEVÁ vb. I. tr. a scoate în evidență, a reliefa, a evidenția, a sublinia. II. refl. a se dovedi, a se manifesta ca... (< fr.
relever)
releva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)relevá (a ~) (a evidenția)
vb.,
ind. prez. 3
relévărelevà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)relevà v. a scoate în relief:
a releva frumusețile unei opere.releva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELEVÁ, relév, vb. I.
Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. — Din
fr. relever.