relege (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELÉGE, relegi, s. f. (
Înv.) Religie. – Contaminare între
religie și
lege.relege (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)relege f. religiune:
sili pe catolici a-și lepăda relegea NEGR. [Termen cărturăresc format din compromisul vechiului sinonim
lege cu neologismul
religiune].
relege (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELÉGE, relegi, s. f. (
înv.) Religie. — Contaminare între
religie și
lege.