relectură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELECTÚRĂ, relecturi, s. f. (Rar) Recitire. –
Re1- + lectură.relectură (Marele dicționar de neologisme, 2000)RELECTÚRĂ s. f. recitire, a doua lectură. (< fr.
relecture)
relectură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*relectúră s. f.,
g.-d. art. relectúrii; pl. relectúrirelectură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELECTURĂ, relecturi, s. f. Recitire. —
Pref. re- +
lectură.