relaxare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELAXÁRE, relaxări, s. f. Faptul de
a (se) relaxa. –
V. relaxa.relaxare (Dicționar de neologisme, 1986)RELAXÁRE s.f. Acțiunea de a se relaxa și rezultatul ei. ♦ Destindere; slăbire, scădere. ♦ Relaxație. [<
relaxa].
relaxare (Marele dicționar de neologisme, 2000)RELAXÁRE s. f. 1. acțiunea de a se relaxa. ◊ liniștire a nervilor; destindere. ◊ scădere din intensitate a tensiunii dramatice. 2. scădere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformația lui rămânând constantă. 3. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. (< relaxa)
relaxare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)relaxáre s. f.,
g.-d. art. relaxắrii; pl. relaxắrirelaxare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELAXÁRE, relaxări, s. f. Faptul de
a (se) relaxa. —
V. relaxa.