relaxa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELAXÁ, relaxez, vb. I.
1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru.
2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului.
3. Refl. și
tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut); a deveni sau a face să devină mai puțin încordat. – Din
fr. relaxer.relaxa (Dicționar de neologisme, 1986)RELAXÁ vb. I. refl. 1. A face ceva fără grabă, fără încordare sau tensiune; a face ceva destins. ♦ A slăbi, a scădea.
2. A se destinde. ♦ (
Fig.) A (se) liniști; a(-și) scădea tensiunea nervoasă. [Cf. engl.
relax, fr.
relaxer < lat.
relaxare].
relaxa (Marele dicționar de neologisme, 2000)RELAXÁ vb. I. refl. a face ceva fără grabă, fără încordare sau tensiune, destins. ◊ a slăbi, a scădea. II. tr., refl. a(-și) destinde (corpul, mușchii). ◊ (fig.) a (se) liniști; a(-și) scădea tensiunea nervoasă. (< fr.
relaxer, lat.
relaxare)
relaxa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)relaxá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
relaxeázărelaxa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELAXÁ, relaxez, vb. I.
1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru.
2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului.
3. Refl. și
tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). — Din
fr. relaxer.