relațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELAȚIÚNE s. f. v. relație.relațiune (Dicționar de neologisme, 1986)RELAȚIÚNE s.f. v.
relație.
relațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*relațiúne f. (lat.
relátio, -ónis. V.
ab-, co-, și
de-lațiune). Raport, legătură:
e o relațiune necesară între muncă și cîștig. Legătură de interes orĭ de prietenie:
relațiunĭ comerciale, sociale. Raport, povestire, narațiune:
relațiune de călătorie. – Și
-áție (rus.
relĕáciĭa).
relațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)relați(un)e f.
1. raport între două lucruri:
o relațiune necesară între virtute și recompensă; 2. legătură de interes sau de prietenie:
relațiunile noastre cu străinătatea; 3. povestire amănunțită a unui fapt sau a unui eveniment:
relațiune de călătorie.