relaior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și
f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [
Pr.:
-la-ior] – Din
fr. relayeur.relaior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și
f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [
Pr.: -
la-ior] — Din
fr. relayeur.