relație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELÁȚIE, relații, s. f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. ♦ (În logica matematică) Conexiune între doi sau mai mulți termeni (în mulțimea perechilor ordonate de elemente ale unei mulțimi date).
2. (La
pl.) Legătură între două sau mai multe persoane, popoare, state etc. ◊
Relații de producție = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale.
Relații diplomatice = relații politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin agențiile diplomatice ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenți).
3. Expunere, informație; povestire, relatare. ◊
Loc. vb. A da relații = a informa, a referi, a relata. [
Var.: (
înv.)
relațiúne s. f.] – Din
fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.relație (Dicționar de neologisme, 1986)RELÁȚIE s.f. 1. Legătură, raport (între fenomene, mărimi etc.) ♦
Complement circumstanțial de relație = complement circumstanțial care arată obiectul la care se referă o acțiune sau o calitate;
propoziție circumstanțială de relație = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de relație;
funcții de relație = totalitatea funcțiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior; (
log.)
judecată de relație = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite.
2. (
La pl.) Legături între oameni, între națiuni, între state etc. ♦ (
Ec.)
Relații de producție = raporturi economice determinate care se stabilesc între oameni în procesul producției sociale a bunurilor materiale.
3. Informație; expunere, relatare. ♦
A da relații = a informa, a referi.
4. (
Mat.) Condiție care leagă valorile a două sau mai multor mărimi. [Gen.
-iei, var.
relațiune s.f. / cf. fr.
relation, it.
relazione, lat.
relatio].
relație (Marele dicționar de neologisme, 2000)RELÁȚIE s. f. 1. legătură, conexiune, raport. ◊ complement circumstanțial de relație = complement care arată obiectul la care se referă o acțiune, o calitate; propoziție de relație = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de relație; funcții de relație = totalitatea funcțiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune între doi, trei sau mai mulți termeni. ◊ judecată de relație = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite. 3. (mat.) condiție care leagă valorile a două sau mai multe mărimi. 4. (pl.) legătură între oameni, popoare, state etc. ◊ relații de producție = raporturi care se stabilesc între oameni în procesul producției bunurilor materiale, a repartiției, schimbului și consumului; relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relații = a cunoaște, a frecventa persoane influente; a da relații = a informa. 5. legătură feroviară, rutieră sau aeriană regulată între două puncte; traseu. 6. informație; expunere, relatare. ◊ a da relații = a informa. (< fr.
relation, lat.
relatio, germ.
Relation)
relație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reláție (-ți-e) s. f.,
art. reláția (-ți-a), g.-d. art. reláției; pl. reláții, art. reláțiile (-ți-i-)relație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RELÁȚIE (‹
lat.,
fr.,
it.,
germ.)
s. f. 1. (
FILOZ.) Caracteristică a obiectelor gândirii care pot fi sesizate într-un același act intelectual, ca urmare a legăturilor care există între ele (cauzalitate, asemănare, opoziție etc.). În mediul uman, legătura sau comunicarea cu alte persoane:
r. de prietenie,
r. de afaceri,
r. politice;
p. ext., chiar acele persoane. ◊ (
LINGV.)
Complement circumstanțial de r. = complement circumstanțial care arată obiectul la care se referă o acțiune sau o calitate.
2. (
LOG.) (
r. diadice, triadice, poliadice) Structura și proprietățile acestor
r., operațiile lor, precum și operațiile efectuate cu ele formează obiectul așa-numitei logici a relațiilor documentate de logicianul și matematicianul britanic
Augustus de Morgan (1806-1871), întemeietorul logicii simboliste (1847).
3. (
MAT.) Familie de perechi în mulțimea perechilor ordonate de elemente ale unei mulțimi date (considerată în vederea remarcării anumitor legături între elementele mulțimii). ◊
R. de congruență v. congruență. R. de ordine v. ordine. 4. (La
pl.) Legătură între persoane, popoare, state. ◊
Relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora.
Relații externe = relații pe care un stat le întreține cu alte state, cu organisme și cu organizații internaționale, în funcție de interesele lor naționale și internaționale, ca state suverane și independente.
Relații internaționale = totalitatea relațiilor politice, economice, culturale, sociale, juridice, diplomatice etc. dintre state, reglementate prin acte juridice, principii și norme de drept internațional.
Relații juridice = relații sociale statornicite între membrii societății, având caracter normativ prin reglementarea lor de către lege.
Relații politice = raporturi între state, națiuni, clase, pături și categorii sociale, partide politice, organizații obștești, între individ și stat. În funcție de natura economică și social-politică a diverselor epoci ele pot fi de dominație sau de alianță.
Relații publice = activitatea unei întreprinderi, organizații sau altei entități în direcția creării unei imagini publice favorabile în rândul potențialilor clienți, angajaților, acționarilor, creditorilor, furnizorilor, autorităților publice locale. Măsurile adoptate în acest sens sunt sunt informarea asupra obiectului de activitate, organizarea de vizite, editarea de reviste, pliante și alte materiale de prezentare, conferințe de presă etc.
5. Expunere, informație, relatare. ◊
Loc. A da relații = a informa, a relata.
relație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELÁȚIE, relații, s. f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. ♦ (
Log.) Conexiune între doi sau mai mulți termeni. Legătură între persoane, popoare, state. ◊
Relații de producție = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale.
Relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenți).
3. Expunere, informație, relatare. ◊
Loc. vb. A da relații = a informa, a relata. [
Var.: (
înv.)
relațiúne s. f.] — Din
fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.