regenera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGENERÁ, regenerez, vb. I.
1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface.
2. Tranz. și
refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora.
3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. ♦ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană în structură fină. – Din
fr. régénérer, lat. regenerare.regenera (Dicționar de neologisme, 1986)REGENERÁ vb. I. 1. refl. (
Despre organe, țesuturi) A se reface.
2. tr., refl. (
Fig.) A (se) înnoi; a (se) redeștepta la viață.
3. tr. (
Tehn.) A aduce din nou în condiții de folosire un material uzat. [< fr.
régénérer, cf. lat.
regenerare].
regenera (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGENERÁ vb. I. tr., refl. a (se) înnoi. II. refl. (despre țesuturi, organe) a se reface. III. tr. (tehn.) a readuce în condiții de folosire un material uzat. (< fr.
régénérer, lat.
regenerare)
regenera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regenerá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
regenereázăregenerà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)regenerà v. a da o vieață nouă.
regenera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGENERÁ, regenerez, vb. I.
1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface.
2. Tranz. și
refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora.
3. Tranz. A readuce în condiții de folosire uri material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. — Din
fr. régénérer, lat. regenerare.