reflectometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s. n. (
Fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calității luciului suprafeței corpurilor, prin comparare cu suprafața unui corp de referință. – Din
fr. réflectomètre, germ. Reflektometer.reflectometru (Dicționar de neologisme, 1986)REFLECTOMÉTRU s.n. (
Fiz.) Instrument pentru determinarea calității luciului suprafeței corpurilor. [< fr.
reflectomètre, cf. lat.
reflectere – a întoarce, gr.
metron – măsură].
reflectometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFLECTOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea puterii reflectante a suprafeței corpurilor. (< fr.
reflectomètre)
reflectometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reflectométru (re-flec-, -me-tru) s. n.,
art. reflectométrul; pl. reflectométrereflectometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s. n. (
Fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calității luciului suprafeței corpurilor, prin comparare cu suprafața unui corp de referință. — Din
fr. réflectométre, germ. Reflektometer.