referent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și
f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat. – Din
germ. Referent, lat. referens, -ntis.referent (Dicționar de neologisme, 1986)REFERÉNT, -Ă s.m. și f. Specialist al unei instituții care dă îndrumări și informații într-un anumit domeniu. ♦ Cel care face un referat. [< germ.
Referent].
referent (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFERÉNT1 s. m. obiect, concept la care se referă semnul lingvistic în cadrul denotației. (< fr.
référent)
referent (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFERÉNT2, -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituții care dă îndrumări și informații într-un anumit domeniu. 2. cel care face un referat. (< germ.
Referent, lat.
referens)
referent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)referént s. m.,
pl. referénțireferent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și
f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat — Din
germ. Referent, lat. referens, -ntis.