referendar - explicat in DEX

referendar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REFERENDÁR, referendari, s. m. 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ♦ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (Înv.) Referent. – Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.

referendar (Dicționar de neologisme, 1986)
REFERENDÁR s.m. Demnitar al curții franceze însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor relative la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ♦ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul francez, care deținea sigiliul adunării. [< fr. référendaire].

referendar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFERENDÁR¹ s. m. demnitar al curții franceze însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor relative la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ♦ mare ~ = membru al senatului în imperiul francez, care deținea sigiliul adunării. (< lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire)

referendar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFERENDÁR², -Ă adj. referitor la un referendum. (< fr. référendaire)

referendar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*referendár m. (mlat. referendarius, cel însărcinat cu ceĭa ce trebuĭe raportat. V. refer). Funcționar (licențiat orĭ doctor în drept orĭ matematică) însărcinat cu verificarea conturilor statuluĭ la Curtea de Conturĭ.

referendar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
referendár s. m., pl. referendári

referendar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
referendar m. magistrat la Curtea de conturi care verifică contabilitatea Statului.

referendar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REFERENDÁR, referendari, s. m. 1. Demnitar la Curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ◊ Mare referendar = membra al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (înv.) Referent. — Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.