reexaminare - explicat in DEX

reexaminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-] – V. reexamina.

reexaminare (Dicționar de neologisme, 1986)
REEXAMINÁRE s.f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei; nouă examinare. [< reexamina].

reexaminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reexamináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. reexaminắrii; pl. reexaminắri

reexaminare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REEXAMINÁRE (‹ reeexamina) s. f. Faptul de a a reexamina. ♦ (Dr.) O nouă examinare a litigiului arbitral de către organul care a pronunțat hotărârea, după desființarea ei de către același organ, dacă părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat la arbitrare ori ele prezintă acte noi de natură să ducă la schimbarea soluției.

reexaminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-gza-] — V. reexamina.