reexamina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I.
Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [
Pr.:
re-e-gza-] –
Re1- +
examina.reexamina (Dicționar de neologisme, 1986)REEXAMINÁ vb. I. tr. A examina din nou. ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție (o problemă etc.). [Cf. fr.
réexaminer].
reexamina (Marele dicționar de neologisme, 2000)REEXAMINÁ vb. tr. 1. a examina din nou pe cineva. 2. a cerceta, a studia, a lua din nou în discuție (o problemă). (< fr.
réexaminer)
reexamina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reexaminá (a ~) [
x pron. gz]
vb.,
ind. prez. 3
reexamineázăreexamina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I.
Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [
Pr.:
re-e-gza-] —
Pref. re- +
examina.