reescontare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REESCONTÁRE,reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta.
reescontare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) reescontáre s. f., g.-d. art. reescontắrii; pl. reescontắri
reescontare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REESCONTÁRE,reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr:: re-es-] — V. reesconta.